Despre botezul crestin ortodox si obiceiurile pagane


                  Pentru ca am mai fotografiat slujbe de Botez, de cateva ori am fost intrebat chestiuni privitoare la botezul pruncilor in Biserica Ortodoxa Romana. Material este destul de mult pe internet dar circula si anumite informatii eronate pe anumite bloguri, asa ca o sa incerc sa adun aici informatii de la surse precise. Cel mai multe informatii le puteti afla de la preotul unde urmeaza sa faceti slujba aceasta, el va zice de ce aveti nevoie pentru slujba cand va programati. Dar nu e rau sa stiti dinainte aceste lucruri:

 VVP_8466

                  Sfanta Taina a Botezului, poarta de intrare in crestinism, se oficiaza de catre episcop/preot, dar in cazuri extreme cand pruncul e pe moarte si nu se gaseste un preot in apropiere, Botezul poate fi facut de catre orice crestin, barbat sau femeie, prin intreita afundare in apa si rostirea formulei Botezului «Boteaza-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin» iar mai apoi daca pruncul rezista, se va face slujba normala, fara a se mai repeta cele 2 lucruri de mai sus. Slujba normala se va oficia numai in Biserica, cu exceptia botezului de urgenta. Daca nu sunt probleme, Botezul se poate face incepand cu a 8-a zi dupa nastere, in orice zi, indiferent daca e post sau nu. In zilele noastre se obisnuieste sa se tina o petrecere dupa increstinarea pruncului, care e bine sa se amane daca botezul are loc in perioada de post. Nasul trebuie sa fie neaparat crestin ortodox si de acelasi sex cu pruncul si mai in varsta decat acesta. Asa ne invata Catehismul Ortodox, dand click aici puteti afla pe larg detalii cu privire la aceasta randuiala (etape, simbolistica,etc.)

DSC_2149

Dar ce este mai exact Botezul?

“Înainte de a spune ce este botezul, trebuie să menționăm ce nu este el, pentru că între creştini circulă prea multe mituri şi învăţături greşite despre Botez şi efectele lui. Cei mai mulţi îşi aduc copiii la botez în virtutea unui obicei pe care nici nu doresc să-l înţeleagă, iar o bună parte dintre „ortodocşi” consideră că un copil trebuie cât mai repede botezat ca să doarmă bine, să fie sănătos, să nu fie deocheat, să nu scuipe biberonul sau să poată ieşi din casă. Dar Hristos n-a lăsat Taina Botezului ca somnifer sau ca bilet de ieşire din casă, iar oamenii care gândesc astfel, dacă încă nu s-au hotărât să deschidă Biblia ca să înţeleagă ce înseamnă Botezul, măcar să gândească logic că numai în China şi India sunt peste două miliarde de oameni nebotezaţi şi toţi dorm normal, trăiesc mai mult decât noi, nu sunt deocheați şi nici n-au probleme la ieşirea din casă. De ce un copil născut din tată şi mamă botezaţi şi cununaţi s-ar teme de aşa ceva?!…  Hristos a rânduit Botezul ca o posibilitate, o şansă şi un Dar dumnezeiesc, dar nu ca o obligaţie sau obicei.  Atunci când părinţii concep un copil nu-şi propun doar să-l nască, „că aşa trebuie” sau ca tatăl copilului să bea bine în acea zi, ci se gândesc la creşterea şi viaţa lui de mai departe, iar însuşi copilul, fie şi inconştient, nu-şi concepe existenţa decât alături de părinţi. Şi după cum naşterea nu este un scop în sine, ci este o etapă prin care omul trece de la dezvoltarea embrionară la viaţa propriu-zisă, tot aşa şi Botezul, ca naştere duhovnicească „din apă şi din duh” (Ioan 3:5), nu este un scop în sine, ci este abia începutul vieţii duhovniceşti. Botezul nu este sfârşitul unor rânduieli legate de naşterea copilului, aşa cum deseori se exprimă părinţii: „l-am botezat şi am scăpat”, ci este doar începutul vieţii în Hristos şi în Biserică.“(© Ierom. Petru Pruteanu  http://www.teologie.net/2012/11/14/cand-si-cum-putem-boteza-copiii/) Daca veti da clic aici veti afla mult mai multe detalii cu referire la acest subiect.

VVP_8441

Acum o sa amintesc despre o chestiune care o sa va puna pe ganduri si anume:

Traditii si obiceiuri de dupa Botez. 

“Există o serie de obiceiuri pe care oamenii doresc să le ţină, după botez, şi ne putem referi aici la scăldatul copilului, la aşa numita „scoatere din mir”, la celebrele formule de genul „de la mine fin, de la Dumnezeu creştin“, ca să nu mai vorbim de tăierea „moţului“, sau pusul banilor în apa din scăldătoare, ori stinsul lumânării de tocul uşii. Au aceste practici fundament creştin sau efecte asupra noului botezat? 

Aceste practici sunt neliturgice şi nu sunt validate de Biserică, ne asigură Pr. prof. dr. Viorel Sava, titular al Catedrei de Liturgică la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. Din păcate, uneori accentul cade pe aceste practici, pe aceste tradiţii, în timp ce evenimentul din biserică tinde să devină un eveniment secundar care este foarte puţin luat în seamă în contextul foarte larg al evenimentului. Spre exemplu, uneori la botez există acest pericol ca fotograful să fie mai important decât preotul şi imprimarea pe peliculă să aibă parte de mai multă atenţie decât un act sfânt pe care îl săvârşeşete preotul. De aceea, consider că este necesară o pregătire a celor care participă la Taina Botezului, pentru că participanţii dau mai multă atenţie astfel la ceea ce se petrece în biserică. Este necesară o întrevedere cu naşii, cu familia, pentru a le explica semnificaţia Botezului şi a le arăta neimportanţa acelor obiceiuri amintite. Rugăciunea de la a opta zi este un prilej pentru preot ca să facă aceste lucruri.

        Accentul trebuie să cadă pe Botez, pe slujbă, şi nu pe acele practici pe care le-a impus o anumită parte a creştinilor mai puţin informaţi în legătură cu învăţătura Bisericii, dar extrem de bine pregătiţi în acele tradiţii care au la bază dictonul „aşa ne-a fost lăsat de la bătrâni“. De aceea, sfătuiesc pe tinerii părinţi şi nu numai, să întrebe pe preot ce trebuie să facă şi cum să se pregătească pentru evenimentul respectiv şi nu să apeleze la anumite persoane care nu vin prea des la biserică, dar ştiu totul despre obiceiurile acestea lipsite de spiritul creştinesc, şi mută atenţia spre lucrurile lipsite de esenţă. Busuiocul pe care îl pune în cădiţa în care este îmbăiat pruncul, sau banii aruncaţi acolo sau orice alt lucru pus lângă prunc nu au vreo influenţă asupra copilului pe întreg parcursul vieţii. Nu trebuie să ne punem nădejdea în lucrurile lipsite de viaţă. De curând, am spus, cu ocazia praznicului Bobotezei, că nu trebuie să ne punem nădejdea într-un fir de busuioc, ci în Dumnezeu Cel fără de Care nu putem face nimic, aşa cum spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Evanghelie. Este inutil să pui anumite lucruri în cădiţa copilului dacă abandonezi educaţia lui de orice fel şi mai ales pe cea religioasă, pe parcursul vieţii sale. El nu va mirosi a busuioc sau a tămâie dacă toată viaţa lui nu va trece prin biserică decât la Botez, la Cununie şi la înmormântare.

         Acestea sunt obiceiuri împrumutate de la păgâni, ce aveau credinţa în forţele naturii, în obiectele din lumea înconjurătoare, care nu se potrivesc cu credinţa în adevăratul Dumnezeu, Creatorul Cerului şi a pământului, şi cu lucrarea Harului Duhului Sfânt. Cei ce pun în apa botezului sau în scăldătoarea de după botez: bani ca pruncul să fie bogat în viaţă; cărţi, creioane, ca să fie deştept şi să înveţe bine; zahăr ca să fie dulce etc., aceştia tăgăduiesc darurile Duhului Sfânt pe care pruncul le primeşte la Botez şi astfel, spre a lor osândă îşi pun încrederea într-o credinţă deşartă.

       Aceste tradiţii ar putea fi luate în seamă în sensul că în momentul în care i se pune iconiţa pe cădiţă înseamnă că familia se angajează să-l crească creştineşte, că nu-l va face busuiocul un bun creştin şi nici bănuţii aruncaţi nu-i vor asigura o viaţă prosperă, ci stăruinţa familiei de a-l creşte un bun creştin şi un bun cetăţean vor face acestea.

DSC_0008

O altă dilemă legată de Botez este ce ar trebui să facă familia cu lucrurile de la botez, mai ales cu crişma, ştiută fiind semnificaţia ei, şi cât este de legitim obiceiul „scoaterii din mir“ a copilului la câteva zile după botez?

       Copilul botezat nu este introdus în mir şi nici nu este scos din mir. El este pecetluit cu Harul Duhului Sfânt din momentul în care este uns în părţile principale ale corpului de către preot. Spre finalul slujbei, preotul şterge cu ajutorul unui burete special locurile unde a fost uns cu Sfântul Mir, pentru ca Sfântul Mir să nu fie profanat în vreun fel. Aşadar copilul nu este scos din Sfântul Mir, după cum nici nu este introdus în Sfântul Mir, ci este pecetluit cu Darurile Sfântului Duh prin ungerea cu mir.
Obiceiul de a face baia „scoaterii din mir“ la câteva zile de la botez, făcută de naşa copilului împreună cu moaşa acestuia, nu are temei întrucât acesta a fost şters la sfârşitul slujbei de către preot prin formule speciale.

        Cât despre crişmă, ea trebuie folosită mai multe zile pentru îmbrăcarea pruncului, aşa cum, în primele secole creştine, nou-botezaţii purtau timp de o săptămână acea haină albă, simbolizând puritatea lor, dar şi noua haină a Harului divin. Crişma aminteşte de acea haină albă pe care o purtau mai multe zile nou-botezaţii, şi de aceea cu ea se înfăşoară pruncul mai multe zile. Ea este dată de către naşi familiei pentru a o folosi ca pe o haină şi nicidecum în alte scopuri, deci nici ca pe ceva sfânt, ea fiind înlocuită ulterior cu hăinuţe pentru copii, ne spune Pr. prof. dr. Viorel Sava.

 preluat de pe http://poienita.iasi.mmb.ro/cuvantul-preotului/3616-taina-botezului-intre-randuieli-liturgice-obiceiuri-lumesti  .. il puteti accesa dand click aici.

Tin sa amintesc si despre obiceiul aducerii ursitoarelor, un obicei pagan, strain de credinta ortodoxa.

“Pe fondul secularizării treptate a lumii în care trăim, care are ca primă cauză depărtarea omului de Dumnezeu, au apărut tot felul de obiceiuri la Nuntă și Botez, obiceiuri care încearcă să aducă un fast, un plus de încărcătură emoțională. Pentru omul secularizat Taina Cununiei în Biserică nu mai înseamnă mai mult decât o slujbă de-o oră, cu care să închidă gura lumii, și  de aceea în sufletul lui se creează un gol pe care simte nevoia să-l umple cu diferite detalii lumești.

Așa se face că poți observa în biserică stâlpișori colorați, tiul, pampoane, 7 domnișoare de onoare, 7 cavaleri, două-trei perechi de nași, limuzine, cameramani și fotografi cu aparatură de studio, rochii de seară extravagante, porumbei aruncați la ieșire, coșulețe de flori și alte decorații….fără să mai observe nimeni chipul curat al Maicii Domnului, chipul lui Hristos Dumnezeu din turlă care binecuvintează cu Pace pe toată lumea, virtuțile și sfaturile sfinților, minunile Domnului pictate pe pereți, veșmintele îngerești ale preotului, racla cu moaștele unui sfânt (în anumite biserici) etc.

La Taina Botezului se întâmplă la fel, doar că fastul e puțin mai redus, după cum și numărul de participanți e mai mic față de o nuntă. Și aici se pun stâlpișori în biserică, pamblică, tiul, covor roșu, cristelnița se decorează, și multe asemenea.

Urmează petrecerea unde apar alte și alte invenții, atât la Nuntă cât și la Botez. Nu mai este de ajuns o masă mare în familie, unde toți se bucură dansând ci acum nunțile au devenit adevărate spectacole. Sunt invitați: trupe de dans, trupe de muzică, artiști faimoși, ansambluri de muzică populară, figuranți, umoriști, etc.. Se organizează focuri de artificii, lansări de baloane calde în aer și multe altele. Se pare că toată atenția s-a mutat de pe unirea bărbatului cu femeia pe un alt făgaș… pe a place lumii, pe a-i distra cât mai mult și la sfârșit să spună toți: „Ce nuntă frumoasă!”.

Tot pe acest principiu, la petrecerea Botezului, acasă sau mai ales la restaurant sunt invitate trei ursitoare. Tot pentru spectacol și pentru a-i distra pe invitați, ursitoarele fac un mic număr în care îl fericesc pe copilaș cu tot felul de „binecuvântări”.

Înainte de toate haideți să vedem ce sunt ursitoarele. Conform definiției din Dicționarul Explicativ al Limbii Române, cuvântul ursitoare ale următoarele explicații:

Ființe imaginare, despre care se crede că pot hotărî soarta omului la naștere.
Destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
Care ursește; care hotărăște soarta cuiva sau a ceva dinainte.

„Ursitoarea este o ființă imaginară din mitologia românească, despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului de la naștere. Mitul ursitoarele a fost preluat din mitologia greacă unde erau denumite Moirae. Prin tradiție, ursitoarele sunt trei femei considerate a fi înlocuitoarele mamei. Sunt spirite care pot fi auzite câteodată, dar nu văzute. În a treia noapte de viață a copilului nou-născut, nașa invită ursitoarele și face o masă cu prăjituri, bomboane, vin, apă, flori și tot ceea ce crede că le-ar putea plăcea acestora. Ele apar noaptea, la poarta casei în care dorm mama și cu fiul, și prezic destinul copilului. În următoarea dimineață, nașa întreabă mama despre visul său și îi zice dacă au venit ursitoarele, și ceea ce au prezis.” (Sursa: Wikipedia.)

După cum observați ursitoarele fac parte din zona credințelor pâgâne (credința în zeități) prin care oamenii așteaptă tot felul de semne prin vis, din care să înțeleagă ce destin i-au rânduit ursitoarele (zeii) viitorului copil. Tot din această zonă este și obiceiul ca atunci când împlinește un an, copilului să i se ia din moț, și să i se așeze în față o tavă cu tot felul de obiecte și el să aleagă ceva, pentru a vedea ce talent are, ce va ajunge când va fi adult.

Obiceiul luatului din moț ca și cel al ursitoarelor sunt străine de credința în Dumnezeu și Biserica nu le dă gir. De fapt aceste obiceiuri se desfășoară în afara spațiului sacramental al Bisericii, fără implicarea vreunui slujitor al lui Dumnezeu.

Prima problemă, atunci când vorbim de ursitoare, este: Există cu adevărat aceste ființe imaginare? Pentru că sunt imaginare sau nevăzute asta înseamnă că avem nevoie de credință pentru a crede în existența lor. Dar Biserica, prin toată Tradiția ei Sfântă, nu vorbește decât de existența îngerilor ca ființe nevăzute. Atât îngerii buni cât și cei răi, diavolii. În rest nimic. Astfel, pentru un creștin-ortodox, ortodox însemnând drept-credincios… un creștin care are o credință dreaptă, așa cum ne-a fost transmisă de Dumnezeu prin Mântuitorul Hristos, prin apostoli, episcopi, preoți și diaconi, singurele ființe nevăzute sunt îngerii în toată diversitatea lor. Credința în existența ursitoarelor ca ființe imaginare este o erezie, o deviere gravă de la viața adevărată în Hristos.

A doua problemă este legată de faptul că ursitoarele ar avea darul de hotărî soara copilului la naștere. Cine le dă acest dar? Și cum pot ele predestina / prestabili viața unui copil până la moartea sa?

La prima întrebare răspunsul este simplu: ursitoarele trebuie să primească acest dar de la un zeu mai mare ca ele. Cine crede în Unicul Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, acela nu poate crede în zei inventați sau în ființe imaginare.

A doua întrebare aduce în discuție o problemă des întâlnită: predestinarea… sau destinul prestabilit dinainte al unui om.

Dumnezeu știe tot ce se va întâmplat dinainte dar nu predestinează pe nimeni, nu obligă pe nimeni să facă binele, nu forțează mâna nimănui…. Viața fiecărui om este efectul alegerilor sale intersectate cu alegerile celorlalți oameni de pe Pământ, intersectate cu alegerile lui Dumnezeu.

Dacă noi creștinii am crede în predestinare atunci toată lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu Tatăl pe Pământ, realizată prin întruparea Fiului și Pogorârea Duhului Sfânt, este doar o șaradă… o mascaradă. E ca și cum te-ai chinui să-l scoți pe un om dintr-o mare groapă, dar ai ști singur că el acolo va muri.

Botezul pruncului în Biserică este defapt îmbrăcarea lui în haina de lumină, este curățirea lui de urmările păcatului strămoșesc (de predispoziția spre rău moștenită genetic de la părinți) și primirea lui în Trupul Tainic al Bisericii. Câți în Hristos ne-am botezat în Hristos ne-am și îmbrăcat! Și câți ne-am botezat în Hristos, în moartea și învierea Lui ne-am botezat!

Și dacă viața noastră e predestinată și eu ajung sigur în iad, prin alegerile mele, orice aș face, atunci degeaba și Minunile lui Hristos, și Propovătuirea Lui, și Răstignirea și Patimile, și Moartea, și Învierea, și propăduiirea la toată lumea… Degeaba tot!

De ce s-ar chinui Hristos să mă curățească la Botez, să mă îmbrace, și apoi să mă crească până la moarte și mereu să-mi dea Trupul și Sângele Lui și toate Tainele Bisericii ca să mă mântuiesc, dacă eu tot în iad ajung.

Dar dacă sunt predestinat să ajung în rai, atunci ce mai atâta chin cu Biserica și cu toate Tainele acestea, oricum orice aș face… tot bine ajung.
Botezul Domnului vine în contradicție radicală cu ursitoarele și predestinația lor.

Chiar dacă astăzi ursitoarele sunt aduse la restaurant doar pentru a face show, totuși nu uitați că toți oamenii invitați au în ei dorința spre veșnicie, apetitul pentru cele nevăzute, deschiderea față de ce nu pot atinge, și vor vrea să înțeleagă ce fac ursitoarele, vor vrea să pătrundă în acest mister… și atunci show-ul pe care noi îl prezentăm nu mai este doar show ci va influența pe toți cei prezenți.

Și pentru că ursitoarele și prezicerile lor sunt doar o mascaradă și un teatru ieftin, atunci îi voi minți pe cei prezenți… și îi voi face părtași minciunii. Și asta cu atât mai mult cu cât copilul a fost botezat în Biserică în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh… și a devenit mădular (parte componentă) a lui Hristos – Trupul Bisericii… Cel ce este prin excelență Adevărul.

Un creștin care aduce ursitoare după Taina Botezului n-a înțeles nimic din ce s-a întâmplat în Biserică. Chiar și așa Taina Botezului își va face efectul dar prezicerile „ursitoarelor” nu.

Amestecarea Adevărului cu minciuna nu poate decât să dăuneze atât părinților cât și copilului.

Și mai e un lucru, dorința unor părinți de a aduce ursitoare la Botez este menită să acopere un gol spiritual din sufletul părinților care nu-L cunosc pe Dumnezeu, care simt după nașterea copilului că trebuie să facă ceva pe plan spiritual, dar nu știu ce. Dar acest gol nu se poate acoperi decât cu participarea prin fapte la taina botezului: prin spovedania părinților și a nașilor înainte de botezul copilului, prin rugăciunea părinților și a nașilor din timpul botezului și mai ales prin educarea pruncului botezat după rânduiala creștină.

Ursitoarele la Botez sunt un obicei păgân, străin de credința adevărată în Marele și Bunul nostru Dumnezeu! (Claudiu Balan).“

Inchei cu un extras din calendarul ortodox care ne arata care sunt zilele in care nu se fac  nunti din pricina faptului ca sunt zile de post. Botezul propriu-zis se poate face, insa nu si petrecerea de dupa. Daca totusi se face petrecere, se recomanda mancare de post si multa cuviinta.“

Cu ghilimelele de rigoare, un articol preluat de pe acest site http://www.ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-biserica/88-taina-botezului/18979-ursitoare-la-botez

In anul 2014 nu se fac nunti in urmatoarele perioade:

  • In toate zilele de post de peste an
  • In zilele Praznicelor imparatesti si in ajunul acestora
  • In saptamana lasatului sec de carne ( 23 februarie – 01 martie )
  • In Postul Sfintelor Pasti ( 02 martie – 20 aprilie )
  • In Saptamana Luminata ( 21 aprilie – 27 aprilie )
  • In Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel ( 16 iunie – 28 iunie )
  • In Postul Adormirii Maicii Domnului ( 1 august – 14 august )
  • In postul Nasterii Domnului ( 14 noiembrie – 24 decembrie )
  • In perioada de la Craciun pana la Boboteaza ( 25 decembrie – 6 ianuarie )

Posturile de peste anul 2014

  • Miercurile si vinerile de peste an, afara de cele cu dezlegare, insemnate cu harti
  • Ajunul Bobotezei ( 5 ianuarie )
  • Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul ( 29 august )
  • Inaltarea Sfintei Cruci ( 14 septembrie )
  • Postul Sfintelor Pasti ( 02 martie – 20 aprilie )
  • Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel ( 16 iunie – 28 iunie )
  • Postul Adormirii Maicii Domnului ( 1 august – 14 august )
  • Postul Nasterii Domnului ( 14 noiembrie – 24 decembrie )

Daca ti-a placut articolul, te poti abona in partea dreapta sus cu adresa de mail si vei primi cate un email de notificare in momentul cand mai pun alte articole.

About www.valesecanu.com

Fotograf de eveniment. Pasiunea pentru fotografie creste pe zi ce trece, incercarile mele de a captura momente unice ma fac sa continui si sa mi doresc sa fiu mai bun, invatand mereu lucruri noi.
This entry was posted in Despre Botezul crestin ortodox and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Despre botezul crestin ortodox si obiceiurile pagane

  1. Mona says:

    E enervant cand unchi, matusi, parinti, etc. tot iti dau sfaturi in privinta acestor obiceiuri pagane iar singurul lor argument e ca ”asa se face”. Multumim pentru articol!

    • Da, asa e, e greu sa iesi din aceste obiceiuri atat de bine inradacinate, dar nu imposibil. Pe rudele apropiate le poti indruma la acest tip de informatie si dupa ce stiu si ele despre ce e vorba cred ca vor fi mai tolerante si poate chiar vor renunta la aceste obiceiuri. Nu e bine nici ca aceasta informatie sa puna vrajba intre rude, asa ca trebuie procedat cu grija.

  2. Dumitru says:

    Salut! Despre nume de botez crestine, despre care nici nu stiam ca sunt crestine (Beatrice, Ina, Yves, Rolanda, Denis) am scris un articol pe blogul meu: http://icoanecusuflet.wordpress.com/tag/nume-de-botez/

  3. crestinDS says:

    Pentru cei care vor sa studieze bazele biblice si logice, impreuna cu dovezile istorice ale botezului pruncilor, am gasit o carte foarte potrivita si cuprinzatoare (contine zece argumente solide si unsprezece obiectii cu raspunsurile lor). “Botezul copiilor mici, biblic si rational”, de Samuel Miller. Se poate citi in mod gratuit, se gaseste cu usurinta pe internet.
    Mi-ar fi greu sa fac un rezumat, cartea este deja foarte concentrata. Pot insa scrie cateva titluri din sectiunile ei:
    - Teologia legamantului ca baza pentru botezul pruncilor
    - Hotararea lui Dumnezeu pentru includerea copiilor poporului in Adunare
    - Botezul si taierea imprejur
    - Pasaje biblice care nu pot fi explicate fara a considera pruncii ca membri ai bisericii locale (si prin urmare, dreptul lor la botez)
    - Marturii istorice despre botezul pruncilor: Tertulian, Origen, Ciprian din Cartagina (si sinodul de la 253), Augustin impotriva lui Pelagius, Ioan Gura de aur; Valdenzii, sustinatori ai botezului copiilor

    Si, dintre obiectii:
    - Nu scrie nicaieri ca trebuie sa botezam pruncii?
    - De ce nu gasim exemple clare in Noul Testament?
    - Domnul Hristos a fost botezat la maturitate, dar prin ce botez?
    - Intai credinta, apoi botezul (Cine va crede si se va boteza)?
    - Ce folos are pruncul din botez?

    http://botezulcopiilormici.wordpress.com/

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s